Răsari de peste zorii renăscuți, ce ard,
Când curge dimineața din undele rebele,
Iar marea licărește-n albastrul său cu stele
Și se revarsă cerul pe țărmul tău de jad.

Apari peste pământ himerică, domoale
Când ochii te găsesc în paradise zboară,
Pe-ai săi fluturi plutești, poveste solitară,
Mareea de iluzii iubindu-ți trupul moale.

Te-'nalță bucuria pe chipuri dezmierdate,
Când seara ți se-așează în păr cu-amurgul său
Și tu miroși a iarbă, și viața-i trupul tău,
Cu susur din izvorul minunilor curate.

Se-așează simfonia pe-arcușul de vioară
Și tu te-'mbraci cu ea în șoapta de fecioară!