Ochii negri, noapte plină de dorințe
Buzele fragede și cărnoase, chemare la desfrâu
Părul tău despletit, vise nevisate
Pielea creolă, cacao cu lapte
Bucile tale, doua boabe imense de cafea
Sfârcurile întărite se zbat între dinții mei
Te pătrund adânc și hotărât până la prăsele
Falusul meu întărit în erecție, sculptură pentru tine
Vaginul tău un poem post-modernist fără sfârșit
Miroase-n cameră a respirație orgasmică
Sexul meu de 45 de ani intra în sexul tău de 26 de ani
Și nimeni nu mai știe cine și cum a început totul
Cu mii de ani înainte ca noi sa existăm
Cad inert pentru o clipă după un spasm
Moartea îmi mângăie creștetul zâmbindu-mi
Nu mai am amintiri, nu mai am planuri, am uitat tot
E bine și e cald și sunt pierdut
E lipicios și umed
Miroase a testosteron
Murim câte puțin de fiecare dată
Și moartea a devenit plăcută