În țara dintre țărmuri
am ajuns străin
cum străine sunt firele de iarbă
când dinspre miazănoapte vin norii
cu gheață-n pântece.
rămâne să urmăm drumeagul
ce taie în două furtuna
deseori cursele vrăjmașilor
stau înainte
și prăzile lor, trofee ce pot ușor spăimânta
pe mult iubitorul de sine.
Aruncat între apă și stânci
gustul amar al pământului te acoperă-ncet
și ce părea să ucidă
devine tot mai tare armură și scut
din vale în vale
din durere-n durere
se descoperă inima și dulceața ei
Răsărit al Răsăriturilor
aceasta este pacea
care covârșește toată mintea.