să nu se prindă lumea asta / să nu se prindă
că habar n-ai tu că ea există!


mergi cu toate deschiderile
o corabie de uscat etalându-și în orb pânzele
în vidul cu densitate redutabilă
de aceea poate instinctual porți roșu
o tăcere care nici acum nu știe
să existe în afara cuvintelor

!tu la o voie a întâmplării!

îți reprezinți frica
în desene rupestre
bulevardul relicvelor oferă
circumstanța atenuantă
vezi om și pasăre
în fața marelui tărâm
niciodată conceput pentru

din preaiubire ar putea să crească iarbă
niște priviri mai-puțin-mioape
40 de litri pe metru pătrat într-o secundă
ploaie uriașă / grămezi de suflete


mergi către... mergi...
să nu te prinzi / să nu te prinzi
că habar nu are lumea asta că tu exiști!


în ultima clipă
un selfie te salvează
de toate prejudecățile