Din pridvorul casei
o bătrână cu ochii de un negru umed
privește cerul ce pare mânjit de același mâl
ce a murdărit spoiala casei

în curte un țânc
preschimbă o băltoacă
într-un port pentru bărcuțele-i din coji de nucă
întorcându-se-i zâmbește bunei
și pentru o clipă
în ochii de un negru umed
se întoarce vara.