*
Noaptea cade precum o basma
peste noi doi
zmeuriș de vise când ne-atingem goi
ce parfum ne-ar putea-nmiresma
cu buze moi
de-am sorbi adâncuri ce ne curg șuvoi

**
noaptea cade  
precum o basma cu fire aurii țesută     
căci luna zâmbește atât de larg, până plesnește
și rămâne o bărcuță de aur ce sângerează mieros
un strop picură-n privirile noastre, iar ele
încep să pâlpâie și își iau zborul
se urcă-n bărcuță și vâslesc tot mai departe    
se pierd în spațiu, plutind undeva spre centrul
galaxiei, acolo unde în priviri ni se așează praf
de stele, cu gust de rom și miros de zmeură    
și când luna se întoarce pe orbită, iar ochii-n
orbite, ne adulmecăm precum doi urși înfometați

iar dacă nu vrem să ne scuturăm de praf stelar
și ni se umezesc ochii
iar lacrimile au esență de rom
suntem romantici
și prăfuiți ne sărutăm ca doi
alcoolici, până la ultima
picătură de om