tunetul, despică cerurile
ca un dangăt de clopot
ca un zbucium
ca tăria nerostirilor
și spaime
nemeritate

mai dați-mi o tăcere
să-mi cern toate amintirile
și tunetele
iar ploile cu tot potopul regretelor
mă vor urma

undeva departe... marele clopot așteaptă
să-mi fure trupul lăsându-mi auzul