mânia

atașamentul

lipsa încrederii

în fiecare zi știu mai puțin
despre hainele pe care nu mi le-ai călcat niciodată
dacă pantalonii albi merg cu bluza
pe care am purtat-o când înfloriseră merii
voiam să mă întorc
nu știam
cu cine va trebui să-mpart locul de lângă fereastră

lucrurile dintâi
mi-au cobit:
găsește-i pe acei oameni
răsplătește-i
în acest timp cineva dărâma Babilonul, iar gândurile
au plecat de la sine
în inima mea greu era să-mi iert vina spunând:
te superi dacă mă duci înapoi de unde m-ai luat?

nu existau nici cuvinte frumoase nici cărți
despre iubirea romantică
voiam să aud accentul provincial
al unui înger cu țărâna vie sub tălpi
spiritul
strălucea precum lumina lângă obrocul
sub care nu poți ascunde faptul că atunci când uiți numele cuiva
a murit încă o dată

visul meu trebuia să continue
ființa înaltă mi-a zis în timp ce-mi luam rămas-bun:
prima oară în Eden?
da, domnule
voi fi aici să te-aștept când te-ntorci.