În prag de toamnă,
Când frunzele cad
Cascade colorate în pântecul recoltei,
Cocori ce trec nemăsurând distanța
Întinsă printre milenii de cântec de orgă,
ÃŽn amintirea Ta,
Ție cea născută doar pentru o sacră minune,
Încerc urări, ce-și propun
Numai s-atingă cu o aripă de colibri
Întinderea numelui Tău.
La mulți ani, Fecioară!
Veșnică amintire
A visului nopții,
A gândului zilei,
A sărutului solar,
A mângâierii vântului,
A inimii mele...
La mulți ani în prag de toamnă
Când frunzele cad,
Dar anii urcă în spirală,
Pe valuri de frumos
Spre înțelepciune,
Spre ceea ce zi după zi
Descoperim
Că nu putem fi cei ce-am dori
Decât prin zâmbet și iubire.