nu suntem copii
nici măcar adolescenți
vom da foc la visul acesta
coroanelor de platani înviați
de valsul rândunicilor dezghețate

amnezici vom râde
vom azvârli cu pietre
cu sunetele cântecului
până când se va face zgomot
zgomot și haos
tot amalgamul în care
cu greu te mai recunoști

puerilă va fi pădurea
căutându-și pasărea
așteptându-și Omul
așa de ridicol pământul
dezbrăcându-și întunericul
hoardele grele de neînțelesuri

¡nu vom aprofunda

sardonic
desfășurătorul zilei
ne va impune prioritățile
ședința publică
aplauzele la scenă deschisă
tarta cu vișine și sucul de rodii
necesarul de vitamine pentru a ignora
adâncimile secundei acesteia

și pentru că
într-atât am crescut
că n-am mai înțeles
poemul florii
nici muzica mută
a îngerului fără de trup

pentru toate acestea
¡vom trece

impersonali
aproape goi.