Ploaie,neagră-ntunecată,
Azi,s-a abătut deodată,
Soarele și vremea bună,
Au plecat...vine furtună.

Pământul e-ntunecat,
Norii toți s-au adunat,
Cerul iar s-a rupt în două,
Încet...a-nceput să plouă.

Trăsnet fulger și lumină,
Străbat ziua mea senină,
Furtuna rage în zare,
Soarele...încet dispare.

Nimic nu se vede-n față,
Ploaia-i ca un strat de ceață,
Totul e acoperit.
Totul...e neîmblînzit.

Copacii se scutură,
Frunzele le flutură,
Crengile sunt aplecate,
Și frunzele...răsfirate.

Sunet se aude tare,
Cântec de privighetoare,
Ploaia încet se oprește,
Și o rază...cald zâmbește.

Soarele-ncet s-arată,
Și-ncălzește tot deodată,
Zâmbet cald de primăvară,
Iar s-a încălzit...afară.

Cu dușmanii făr' lumină,
S-a luptat ziua senină,
Vremea rea,covărșitoare,
S-a evaporat...în zare.