când poezia va muri
apocalipsa sufletului va erupe în fiecare dintre noi,
ființa mea făcută din versuri
se va-ncâlci în analfabetismul contemporan
hrana de zi cu zi va lipsi de pe rafturile din biblioteci
și pagini virtuale vor înlocui zâmbetul fetei din librăria mea preferată,
n-am să mai mângâi coperțile făcute cu bun gust
și n-am să mai inspir poveștile ce se ascund după ele,
cugetarea va deveni limitată de sentința colectivă
ce mă va îngloba
si îmi va devora ultima metaforă rămasă,
apoi amnezia își va face cuib în mine
și o voi implora să nu mă părăsească niciodată!