de obicei evit sa folosesc cuvinte mari, dure,
dar asta nu inseamnă că ele nu există
pur și simplu sunt momente când le ignor. dar nu și azi

lucrurile cele mai interesante mi se întâmplă de obicei în pat
cumva între noapte și zi, cumva între viață și moarte
când am simțit că nu sunt singur. eram eu, neființa și ființarea

și ambele, atât Moartea cât și Viața căutau să-mi intre-n voie
ridicându-mă până la incanderscență și deconectându-mă până la rapaos
jocul în sine e dureros pentru că pierzi controlul asupra lor

mai mult. vreau mai mult. ceream cu decență și impertinență
balansând între o tăcere și o vorbă de hulă
până când ceea ce trebuia să se înrâmple s-a întâmplat. dar am primit un răgaz.

și-acum știu ce mă așteaptă
lunga noapte fierbinte va fi preludiul
unei eternități reci, plină de uitare și incredibil de rece

cuvintele nu țin de cald... dar nici tăcerile