Din adâncuri vine omul
Prin adâncuri se transformă
În adâncuri umbla zvonuri
Că există o fantomă


Dar fantoma chiar există
Ea se plimba printre noi
Frica mea acum persista
Peste capul meu greoi


Ea așterne peste noi
Frigul de odinioară
Presărat în mii fiori
El mai tare tot să doară


După ore-n șir de teamă
Fantoma acum dispare
Și începe ca să geamă
Atunci când soarele apare