auzim turația de motor a orașului când straturile
suprapuse de umezeală transportă
fricile ,
( semnele exit ne deversează pe străzi )
o singură scânteie și orașul începe să ardă, spune sacha.
împachetând fricile în cutii albe,
ca pe niște butelii de gaz.
auzim turația de motor a orașului
ca pe un semnal de alarmă al trenurilor de mare viteză
care ne lipesc de scaune cu forță, o accelerație
puternică, indestructibilă.

(un copil o să spună :
aceasta e o poveste sf.,
acesta nu e orașul meu,
aceasta nu este o jucărie.)

dar centurile îl țin strâns lipit de scaun, peste piept.
iar sacha spune:
acesta este un copil care nu poate respira,
nu poate vorbi.
și chiar dacă ar face-o
zgomotul de motor al orașului îi acoperă și glasul și trupul.

( un copil o să spună:
așa se întâmplă tot timpul în lumina caldă și moale a dimineții.
când semnele exit ne aruncă pe străzi
cu tot cu fricile noastre,
cu uniformele noastre
made in china
cu sandvișurile – mpachetate frumos,
cu zgomotul de motor al orașului, învârtindu-ne neîncetat
cheițele)

# dystopic