Bună suflet cald, chinuit de cel ce trebuia să-ți fie gardian!
Îți scriu aceste rânduri de nicăieri, ca să le citești niciodat’...
Îmi este dor să te aud, așa că m-am obișnuit să îmi închipui,
Că încă exist pentru tine, pierzându-te în ochii mei căprui.

A trecut o vreme de când nu te-ai mai uitat în a mea direcție,
Deși nu ți-am uitat privirea care mă-nțepa precum o injecție.
Am admis mereu faptul că mi-ai rămas în permanență aproape,
Deși urăsc acest lucru, pentru că mă chinuie în fiecare noapte.

Îți doresc tot binele, dar unele lucruri n-am cum să nu le urăsc,
Cum ar fi să mă obișnuiesc că nu vei mai fi în viața mea deloc.
Sau faptul că altul se bucura de ceea după ce inima-mi tânjește,
Altul care, cât meriți, nu te prețuiește sau ulterior te și rănește.

Mă macină gândul că nu fiecare sărut primit îți e perfect,
Cum ar fi trebuit să primești din partea mea; și-acum regret...
Mi-e teamă că nu îmi mai apare chipul prin nicio fotografie
Și că fiecare clipă-n care mă chinui, ți-e motiv de bucurie.

Vulpe căzută dintre îngeri, cu priviri pătruzătoare ca țepușa,
Îmi este dor să ard și să mă prefac în griul ochilor tăi de cenușă!
Îmi e dor de nopțile-n care ne sufocam în gemete transpirate,
Dar și de zilele-n care, cu o îmbrățișare, alungai orice supărare.

Am păstrat însă o haină, care încă mai miroase a speranță,
În speranța că-ntr-o altă viață, vei vrea să-mi intri iar în casă.
Am ascuns-o adânc în suflet, cât să-i simt mirosul când inspir,
Dar să n-o găsească nimeni, ca să mă-ngroape fără s-o pierd.

Aș avea de povestit mai multe lucruri, toate câte s-au întâmplat,
Toate câte am păstrat, câte am aruncat și câte am schimbat.
Încerc pe zi ce trece, să fiu cea mai bună variantă a mea;
Þie trebuie să îți mulțumesc, în schimb, pentru că m-ai motivat!

Vreau să evoluez precum un fluture, proaspăt ieșit din cocon;
Precum o proaspătă schimbat-omidă, trecutul proaspăt viitor.
Vreau pentru cea care va urma, speranță-n sufletu-mi să poarte,
Să fiu mai bun decât ți-am fost, dar fără să mă uit în spate...

La revedere suflet cald! Sper să fii-n continuare cea mai fericită!
Sper să mă ierți pentru perioda din viață pe care ți-am irosit-o!
Atât am avut să îți spun, cu spaima că nu vom mai fi față în față,
Þi-am scris aceste rânduri de nicăieri, ca să le citești niciodată.