o dimineață în care căldura trupului tău întâlnește căldura trupului meu
de parcă-am fi cremenea și amnarul unui căutător de trufe pe care
noaptea l-a prins în pădure
aburul respirației tale întâlnește aburul respirației mele – doi sarazini visând
la orașul sfânt și la glorie

nu spunem nimic ne e bine așa
puterea noastră e în tăcerea prelungă ca părul lui samson

dar tu știi deja
ți-aș acoperi sânii cu palmele
sânii tăi copți ca miezul pământului
sânii tăi mici ca două nimfe în care dorm fluturi smarald
i-aș frământa între degete închipuindu-mi că sunt
un olar bătrân care nu mai are decât memoria mușchilor
i-aș frământa până când
ar începe din ei să curgă viatic
mi-aș lăsa capul între coapsele tale ca-ntr-o câmpie de nard
apoi

ți-aș povesti că ultima carte pe care am corectat-o
a fost biografia oficială a lui padre pio
am corectat-o de-atâtea ori încât am crezut c-o să iau eu stigmatele
ca și cum ai lua o răceală
te-aș întreba dacă ai luat gradul
dacă ai reușit să faci împrumutul de care vorbeai
să-ți izolezi peretele nordic
știi și tu că nu-i bine să riști
cu anotimpurile astea nebune

aici când dă frigul parcă e arca lui noe
se-adună viespile popândăii chiar șerpii
(am visat într-o noapte că unul mă mușcase de mână
a venit itm-ul și-a făcut anchetă pentru accident de muncă)
viespile își făcuseră cuib în oleandrul din fața ușii
cineva a stropit cu insecticid și-au murit toate
a doua zi parcă înviaseră
de-atunci i-am zis în glumă oleandrul cel făcător de minuni


ca să nu-ți fie viața un vis din acela
în care cazi și nu-i nimeni să te oprească
ascultă cum cad frunzele pe asfalt noaptea cu zgomot
zici că se întorc oameni acasă