să nu minți copile!
așa suna îndemnul și m-am străduit să-l urmez
chiar dacă vedeam crescând minciuna
oriunde m-aș fi uitat
e doar o minciunică, o mică vinovăție acceptată
pentru că oricui îi este dat să mintă odată nu-i așa?
și lumea profită de această inexistentă ușă spre izbăvire

unul din cele trei lucruri pe care nu îl mai poți întoarce e vorba
ori că-i aruncată la mânie, ori că încearcă să se alinte
odată slobozită n-o mai poți întoarce
și-adânc înțepenită-n inimă
rana ei doare
până la neuitare
dar vorba nu are nici trup nici umbră

am mințit. de la început și până la sfârșit
m-am jucat cu cuvintele și de multe ori m-am rănit
fără să țin cont că mă pot infecta
de neîncredere
eu mint. tu minți. el minte. ea minte
suntem conjugările cuvintelor fără trup și fără umbră
cărora le jurăm credință și supunere

inimă, fiecare bătaie a ta e o rugaciune… să nu mă rătăcești