Un soare care-apune
Însângerand văzduhul
La orizont de lume
Încet își dă năduful

Iar pomii ruginii
Cu frunze ca arama
Șoptesc slab poezii
Fără să îți dai seama...

Se face frig.E brumă
În dimineți ca gheața
Când lumea vrea să spună
Că așa este viața,

Cu rău dar și cu bine,
Cu frig dar și cu cald,
Cu soare care-apune,
Cu stele care cad.

Fiindcă stele cad.
În fiecare noapte
Când s-a întunecat
În ceruri sus,departe

Apar și dispar vise
Precum trece și timpul,
Vise mult prea-aprinse
Cum e și anotimpul...

Dispar în bruma rece
De dimineți lucii
Și așa omul trece
Încet spre veșnicii...

Precum cenușa cade
În lutul fără viață
Urmând ca in decade
Pământul să rodească

Așa dispar și oameni
Urmând ca dupa ei
S-apară mulți alți sameni
Ce cred in Dumnezei.

Astă ciclicitate
Este așa de veacuri
Din vremuri de departe
De pe orice meleaguri.

Lumea e tot aceeași
Însă doar sub alt chip
Așa că, drag prieten
Bucura-te de timp...