femeie părăsită care
din frustrare/ dintr-o răzbunare ultimă
își ține copiii dezgoliți/ sânii infertili la vedere
otrava ce a hrănit despărțirile/ cuvintele incapabile
să scoată din anonimat realitatea

își târșâie pașii/ lasă dâre/ o respirație putredă
asemenea câinelui bólnav izgonit de stăpân
insomniac și rău se aciuează în pielea
ca o textilă a trecătorului
căruia totuna îi este de se grăbește au ba

senzația ca o furnicătură
sărăcia provocând prurit
spaima de patologii necunoscute
anestezia care nu-și mai face efectul
trupul în ploaie prinzând mucegai
niciun verb să suscite acțiune!!

tu
într-o poartă
slujind propriilor psihoze
ca unui dumnezeu incognito
suspectând iarba și timpul
de complicitate... de mine
privindu-mă ca și cum
nu m-ai fi cunoscut vreodată

eu
sentimentul căzut alegând
strada cu sens unic
afundându-se
în noiembrie:

umbréle poticnite în fantomaticul clipei