Am înțeles că am îmbătrânit
Văzându-mi corpul fleșcăit;
Iar ridurile îmi spuneau
Că altădată pe acolo nu treceau.

Uitându-mă-n oglindă am văzut
Un chip ce nu îmi era cunoscut,
Cu ochi lăsați și pleoape grele
Care odată erau pline de ele.

Și colțurile gurii s-au lăsat
Și-acuma sunt într-un etern oftat,
Iar, suple-odată, fesele acum
Se îndreptau în jos, spre drum.

Tot minunându-mă de ce-am descoperit
Nu puteam să-mi iau ochii din privit
Și culmea e că sufletu-mi era
La fel de liniștit și tot iubea...