Păduri ce-ar fi putut să fie
Se mistuiesc pârjolite de dorințele mele
Și de lungile tale absențe

Fum.. sunt cuvintele mele
Înnegurând hârtia în volute înecăcioase
Zvârcoliri vremelnice ale tristeții

Undeva mai pâlpâie o geană de foc..
Amintind semințele ce ar fi trebuit să rodească
Se mai aud uneori chemări de crengi carbonizate

Restul e tăcere.