unde eram când ziua tot scădea?
și cine a închis ferestrele?!
de ce lumea se descoperă doar pe jumătate?

o tristețe galbenă se așază între brățară și puls
acolo unde cândva tu ascultai cum se dezvelește pielea
să intre lumina pe săturate/ să vină cântecul

îmi povesteai...

mă strecuram tiptil
găseam mereu câte o scorbură/ nu știam
că se alunecă la nesfârșit/ că mai nimic nu e care să te țină

tu... te îmbolnăveai...
amintirile se făceau detalii tehnice
întâmplări ale arbitrarei combinații de taste

!dragostea noastră atinsă de morb
două drumuri proiectate să funcționeze paralel!

acolo unde palma acoperise rana
vopseaua cloroformică desăvârșește
geometria solitudinii și a vidului
jocul ingineresc de lumini și umbre/ desenul naiv
în care nu zvâcnește/ nu arde/ nu doare/ nu țipă.