Obsesia unei vieți mai puțin
gândăcești mă urmărește
printre șanțurile gresiei,
pătată cu muguri de scrum
și droaie de cafea,
sticle ascunse sub chiuvetă-
Reminiscențele nopții
trecute.

În zori, fug odată
cu arca Soarelui de minereuri,
zilnic.
Neglijența umbrelor e vizibilă
într-un octombrie tandru cu mine,
prea tandru.

Vinovații sunt mereu ceilalți,
satisfacția scheletelor noastre e vie.

Tinerețea mi-e propriul rabat.