/ ai visat îngeri
moartea era acolo sus
tu erai
acolo sus cu ei în brațe /

frunze negre printre fulgi albi
doruri care se amortizează încet

as vrea să plec într-un vagon
unde să cânte o singură vioară
albastră / un cântec despre iarnă

despre cum geamurile îmi mențin cu forța
respirația înăuntru

afară e o iarnă cumplită
iar dorul crește / cerșește eliberare
ca un deținut despe care nu știu nimic

dar care stă singur in celula lui
și ceva mă doare sigur

mă doare până la singurele oase pe care le mai am
până la tot sângele care se împrăștie pe podeaua vagonului

rămâi aici / rămâi în tăcere/ în frig/ în boala noastră
autistă / care ne-a prefăcut în doi fumători de vise

iar fumul se desparte de noi
odată cu aburii locomotivei

ce continuă să șerpuiască printre creste / fii tu inima mea/ albul muntelui care nu se sfârșește

/ fii tu boala care îmi acoperă inima cu frunze negre
rămase după o explozie nucleară / fii tu cenușa care să acopere toată
zăpada/ eu sunt deținutul închis în celulă
nu cunosc moartea / nu cunosc viața/

cunosc gratiile prin care văd trenurile mărșăluind
și care nu se mai opresc/ nu se opresc niciodată pentru că

am visat îngeri
moartea era acolo sus
eu eram
acolo sus cu ei în brațe.