urmăream niște fluturi
când ți-am văzut umbra atârnată de cer
inima mi s-a prelins printre grații
arsă de dorul de ducă
niciun trecător nu s-a oprit să vadă sfârșitul
ce rost avea
spectacolul continuă pe partea nevăzută a lumii
și fabrica de suflete produce non-stop
suflete calde, suflete verzi, suflete zbuciumate
timpul trece în pas alergător
pe lângă oamenii-pământ
cei care s-au rătăcit definitiv prin propria lor viață
Dumnezeu le-a dat atâtea șuturi în fund
că au învățat să meargă târâș
și totuși tu îmi spui
că tristețile pot râde când plouă
că oamenii sunt veseli când sunt triști

poate că azi au iubit destul