Poema-i poveste și drumul își poartă

Cuvintele mele se-aud din verandă
din restul de aripi tăiate,
uitate în giulgiul curat de olandă
ascuns printre haine purtate.

Trăirea aceasta un murmur de gânduri
alunecă albă pe ramuri
cu pașii de gheață ascunși printre rânduri
în focul ce arde la geamuri.

Din goarnă se-aude cum sună pădurea
pe brazda de stele-nflorită
și-n inima vieții înfige securea
în versul ce-mi este ispită.

Poema-i poveste ce drumul își poartă
pe jarul de noapte și zi
împinsă-n trăirea prea vie din soartă
prin anii albaștri târzii.