încep ziua fără nicio dificultate
vizibilă
am să trimit la pachet starea de bine
spre destinația exotică unde sper că te afli
expus luminii din ochii ultimei iubite
mă uit în oglindă
așteptarea s-a adâncit într-o enclavă
în care se vorbește argoul închisorii

pe orbită se-nvârte încă stolul îngerilor păzitori
iată catrafusele lor arse
în piața de gaulle
steagul unui cer învins
dar tu vei trăi veșnic în povestea mea
asta ar trebui să-mi dea curaj
să facă diferența între creanga de măslin și funie
nu uita sunt donator universal grupa o rh negativ
aritmetic mă cobor sub zero
în pivnița promisiunii că voi înverzi pe cealaltă lume
grădină suspendată deasupra hăului
până-atunci să fac ordine aici
să arunc peste balustradă cadavrele pe care
nu le-am îmbălsămat
să fac respirație bouche a bouche ursulețului ce sta între noi
împărțind teritoriul aceluiași pat
să-l așez pe perna ta cu fața spre mine
la un moment dat va trebui să clipească
îi voi povesti despre sicriul plutitor
cum liniștea vineție ne leagănă pe mările lumii
în căutarea unui adevăr nemaiștiut
am să-i spun și că voi cere azil politic într-o țară guvernată de proști
să recunosc umilă în fața lor că eu sunt cea mai proastă
mie îmi cresc inimi în buricele degetelor
tot ce ating capătă un ticăit și se îndepărtează
într-o stranietate fără cusur