Veneția

Acest lucru ce boltit revine
în smalțuri de-aur, parcă-adânc săpat,
luxos împodobit, cu muchii line,
ținea-ntunericul acestui stat,

în taină strâns, să cumpănească-așa
lumina care-n lucrurile-i toate
sporea-ntr-atât, că-aproape, necruțate,
piereau. Și pregeți brusc: nu pier cumva?

Și dura galerie, ca un drum
de boltă clară-n mână atârnând,
în urmă-o lași; și-i vezi splendoarea iară

priveliștii întregi: dar oarecum
mâhnit, acestor patru cai de-afară
răstimpu-i ostenit alăturând.


Traducere Mihail NemeÈ™