povestea unui bărbat
care a vrut să cunoască iubirea,
fiară sălbatică,
după propriile reguli cu motive precise,
dacă cineva își închipuie că o va stăpâni,
va ucide,
atât de întreagă se poartă la minte.

întâmplarea putea aranja lucrurile
pentru călătoria în jurul ei,
nu avea haine de schimb,
bani
de ajuns
fără să-și ia rămas bun,
s-a uitat preț de un ceas în oglindă
hotărât să nu semene

privirii născătoare de intrigi
din folclorul unei femei învățate,
cum stă bine unei curtezane
să arate mai mult când își acoperă trupul,
în mătase roz prăfuit cu negru,
cuvintele ei te fac să închizi ochii

de parcă ar fi surfilat mușcătura de molii,
întunericul din spatele pleopei
îi întărea sânii,
limba arunca nisipuri mișcătoare,
iubirea doar putea ieși vie ...

luna suspina dintr-o salcie,
pentru oricine ar convinge lumea
că nu este vorba de mândrie,
atunci când povestea acestui bărbat
pretinde să fie
numită
după felul ei acaparator.

pe mâini își făcea tot felul de semne
de parcă și-ar fi urât propria dragoste
și nu-i trebuia vreun motiv.