O fată ca mine se pregatea să moară,
când am zărit chipul tău într-o fotografie.
ea respira greu, mai rar, tot mai rar,
iar pieptul meu tresărea privindu-te.

A inchis ochii pentru totdeauna,
de teamă, eu m-am întors spre ai tăi.
am găsit in ei flori, poezie, tristețe
și m-am oprit să respir cu tine.

M-ai alungat, că nu vrei să știi,
de-o femeie ce nu-ți aparține.
sunt a ta, mai mult ca oricare alta.
tu m-ai creat, acceptându-mi rimele.

Moartea pute, nu vreau s-o simt.
nu încă. încă inspir mirosul vieții.
crisparea și respingerea minții tale,
dă Doamne sa se facă lumină si bucurie.