Amurg întârziat, în oră devreme

Umbra nu-mi mai ține pasul

Pierdută-n urmă, aleargă și geme

Încercând să-mi asculte-a inimii glasul.

Un răgaz scurt îi ofer, să revină

Timp în care, subtil te zăresc

Gandul nu-mi tace, ușor suspină

Acum… În ochi, te privesc.

Sufletu-mi luminează-n întuneric

Emoțiile nu le pot controla

Vezi… Taci… Zâmbești feeric,

Iar eu, încep frenetic-a fabula.

Te privesc, dincolo de masă

În gând mâinile ni le-mpletesc

Cărțile din jur ne acompaniază

Despre noi parcă-ncep și povestesc.

Impunătoare a sosit ora nedreaptă

În frig să ne scoată, nemiloasă

Ridicându-ne din loc ca la armată

Tulburând a noastră seară frumoasă.

Pe alei întunecate, liniște asurzitoare

Plimbându-ne, un singur sunet se mai aude

E glasul tău , în minte-mi pătrunzătoare

Fior de frig nu mai creează unde.

E timpul despărțirii noastre crude

Fiecare urmându-și nestingherit drumul

Speranța unei reîntâlniri, tu nu-mi ascunde

Promite-mi că astă seară a fost începutul.

Șoptește-mi tainic fără să pot auzi

Cuvintele care-ți sunt create de mine

Privește-mă, spune-mi că ai să revi

Și tăcut o să mă ți în brațe la tine.

Cu gânduri rătăcite, nespuse vreodată

Vocea-mi tremurândă-ți strigă numele

Adorm și astăzi de tine nesărutată

Lacrima-mi plânge și țipă sentimentele.

O seară și încă o zi cu tine-n suflet

Au trecut parc-aevea și pierdută sunt

Sperând ca mâine să nu mai cuget

Să-nving acest gând, departe de tine, e crunt.