E atât de rece acum… e ger crunt,
Peisaj negru… mă zbat, cu greu îl înfrunt,
Pașii-mi sunt grei pe acest pământ.
Legată de mâini, dar cu discernământ
Rostesc în șoaptă al meu sfânt jurământ.
Îmbrac conștientă ale credinței veșmânt,
Sufletul vreau să mi-l înfierbânt.
Negrul nu mai e negru, încep să descânt.
Culoare diferită dau fiecărui cuvânt
Unite între ele, formând dulce legământ.
Sentimente aurite, ale sufletului recensământ
Iubirea-mi va fi de azi, acoperământ
Gândul nu vreau, aievea, să-l mai frământ
Să descifrez anagrama unui deznodământ.
Iubirea e un sentiment atât de sfânt,
Cu care viața, vreau să mi-o încânt.
De necurat și răutate, nu mă mai las înfrânt,
Las gerul să le poarte cu el, cât mai departe, în vânt.
În inimă, profund, acum îmi împlânt
Sentimente, ce-mi vor fi de neînfrânt.
De judecată să nu mă mai înspăimânt
Atunci când iubirea, cu voce tare, eu o cânt.
Nu vreau să mai dau, nici o clipă, crezământ
Oamenilor care cu răutate m-au răsfrânt.
Scopul lor era să cad în genunchi, frânt
Sufletele lor reflectă ceea ce ei sunt.
Pentru ei, însă, mă voi ruga, fără nici un consimțământ
Iubirea să le devină, curat așezământ.