Umbre albe grele de viaţă-n cireş

să nu lăsăm umbrele vechi să ne scoată din pepeni
să putem degusta în lumină liniştea câmpiei
dimineaţa când roua stă să dospească

la ţară
timpul nu se rostogoleşte la vale
ci curge la pas aşa cum urcă
la deal un car tras cu boi

în cramă moş Ion
trage-n damigeana burtoasă
un vin rubiniu
astăzi are musafiri la masă
umbrele străvezii ale celor ce nu mai sunt

soarele pare ca-nlemnit pe cer
în această dimineaţă
acompaniată
de gânguritul unor porumbei
îndrăgostiţi

umbra iubitei mele îşi clipoceşte degetele în
roua tremurătoare din colţul ochiului
unui melc turmentat
un greier roz bate toaca pe surâsul
ei arămiu încrustat cu rubine
un surâs de giocondă
sulemenită în foi de viţă