clipele străbăteau distanțe lungi
între două reproșuri
iar eu rătăceam cuvintele prin cotloanele disperării

privirile tale căutau o intensitate demult pierdută,
când încă ni se părea că o aură înconjoară Luna
și fața ei nevăzută

gândurile mele se dispersau în neant,
se agățau penibil
de o pendulă în spațiu,
de capătul unei idei
iar acele unui ceasornic suspendat îmi cenzurau
iubirea
și-așa efemeră

te căutam pe o hartă imaginară într-un deșert,
în inima mea devenită clepsidră,
piatră seacă,
uitare,

te căutam într-o pasăre rănită,
într-un crepuscul,
în ovalul unui ecou,
în timp ce tu mă împușcai pe sub arcade
cu gloanțe oarbe,
de ură