Noaptea albastră domol s-a deschis pe frunțile noastre.
Lin ni se-ating putrezitele mâini
Dulce logodnică!

Fețele noastre păliră, perle lunare
Se topiră-n străfundul verde al iazului.
Împietriți privim către stelele noastre.

O, durerosul! Vinovate pribegesc prin grădină
În îmbrățișarea sălbatică umbrele,
Încât animal și copac în mânie amarnică se prăbușesc peste ele.

Blânde armonii, când în valuri cristaline
Ne ducem prin noaptea liniștită
Un înger trandafiriu pășește din mormintele îndrăgostiților.



Traducere Mihail NemeÈ™