un lup foarte bătrân îmi umblă-n vene
colții săi odată de temut i-arată jalnic
ai crede înfățișarea-i o rugă și pesemne
se vrea la ceasul de pe urmă iarăși falnic

urcușu-i înapoi la inimă e un surghiun
ajunge-ntr-un târziu de unde-a apărut
cu blândele globule ce se descompun
iar mușcătura lui finală-mi pare un sărut

pe drumul colbuit spre plinul lunii azi
mă lasă-n urmă corbii eșecurilor toate
rătăcite izbânzi, amarnici triști nomazi,
le-au dus destinul pe genunchi și coate

acum se lasă-ncet cea mai străină pace
un fel de frig coboară târât încet de lupi
și carnea de pe os grăbită se desface -
iar tu citești și groapa cu genele mi-astupi