toamna e o femeie cu văl
cu siluetă înaltă
care ascunde profund un farmec târziu
de imortele fine
misterele tac pe buzele ei castanii

esențele vechi de ploaie matură
se preling pe mantia violacee
cu picioare
lungi

în cadența ploii
norii se grăbesc spre nedefinit
ca niște acoperișuri
trecătoare