încă de copil mă visam un distins
care se impune prin prezența de spirit
și modul de a fi în mijlocul valurilor
ce se grăbesc să răstoarne echilibrul

cei ce mă ascultă nu pentru că mă cunosc
ci pentru că suntem împreună
trăim timpul cu noblețea înțelegerii
a ideilor care ne animă
și nu ne lasă obosiți la umbră

ne despărțim deseori de noi înșine
mergem pe drumuri diferite
și nu ajungem la capătul visat
dar ne oprim la izvorul fermecat

când vine primăvara
ne trezim ca și copacii din somn,
și pornim mai departe în lume

ziua nu ne lasă singuri
iubirea ne cheamă permanent
și nimic nu ne desparte de Dumnezeu
atât cât este al nostru la nesfârșit

niciodată nu mă îndepărtez de oameni
o să mă simtă la nevoie
semănul lor apropiat