Ca umbra ratacesc prin lume ,pe cărări,
Şi ma intreb adesea :sunt umbra unui pom sau umbra unei flori ?
Căci spune,nu degeaba ,o vorba din batrani ,
Când viața nu ți-e soare si nu iți e cuvant,
Că ai trait degeaba,o umbra pe pamant.
Privindu-mi neputința,cu ochii ca de vultur ,imi urmaresc caința ,
Si nu gasesc in dânsa nici fapte ,nici cuvånt,
Ci doar o amagire a celei care sunt.
De unde-mi vine zborul ?
Şi teama de-a cădea ?
Dar unde este Domnul si bunatatea Sa ?
Şi unde e iubirea si dreptul de-a iubi ?
Şi care mi-e menirea si rostul de a fi ?
Nici eu nu ştiu raspunsul acestor intrebari,
Căci suntem traitorii aceloraşi mirari !
Purtäm cu noi in suflet si jalea dar și dorul,
În lupte de așteptări prevedem
viitorul ,
Ne naștem fără voie ,trăim spre a muri
Şi intre acestea doua ,găsim un rost de-a fi,
Căci rostul nostru ,acestea pamântesc
Este clădit din stele ,este un dar ceresc
Este trăirea sfânta o vreunui muritor ,
Ce-şi face rost prin munca ,credință și prin dor,
Trăiește simplu ,trainic ,surprins printr -un oftat ,
Căci nu în van se spune ca "veşnicia s-a născut la sat"