glasul unui vers
la malul mării,
spre a liniști depărtările...
# împresurat de orga de fulgere,
priveghi la
renașterea sufletului.#

neînflorit,
copacul vorbește prin
străluciri de stele
# un bob zăbavă
pentru a-ntoarce spre înțelepciune
gândurile serbede #

omul,
ținându-se de catarg,
înfruntă marea.
# pomul roditor
reia firul zicerilor
străbune.#

liturghii deschid cerurile,
prezicerile
curg lin pe ape.
# ascunse
tâlcul și rostul
cuvintelor.#


singur prin ploaie
ducând
călătoarele vise--
# pe legendarele trepte,
flori tămăduitoare
din tulpina unui poem.#


tălpi pictate
pe pardoseala unui cânt;
nicio urmă din zbucium...
# sunet prelung de bucium,
inima binevoitoare
zămislește un zâmbet șăgalnic.#



respirație
în miezul poemului-
marea-n reflux.
# bătăi de toiag
la ușa marilor
praznice împărătești .#


sorbind
farmecul răsăritului
îmbrăţişaţi.
# fără suflare clipa,
numai zbor,
numai zbor. #


virând spre un albastru
liniștitor
cu inserții ale unei aurole boreale...
# forfota lumii
în urmă,
ca o mângâiere trecerea.#