În primavara dulce cu miros de salcâm
Ce umple pretutindeni acest frumos tărâm
Se bucură inima ce-o porti adânc în piept
Iar buzele arată doar un râs inocent.

Acum ești crud,ești tânăr și lumea e a ta
Îngerul ce veghează si - ți conduce viața
E bucuros când râzi ori când șoptești iubire
Fiindcă ești copil și da,ai fericire.

În vară, când e cald și întâlnești iubirea
Chiar dacă mai apoi apare despărțirea
Totuși e tinerețea precum un fruct oprit
Și tu,tinere dragă, ești încă fericit.

Dar toamna tristă vine,nu mai ești un copil
Începi și sufletește să devii mai fragil
Sufletul tău mai plânge deși lacrimi nu curg
Incet pășești spre țărmul unui drum mult prea-lung.

Și iată-te în iarna.Crivatul urlă tare
Iar acum la final Îți pui o intrebare:
"Oare cine am fost pe acest scump pământ?..
O frunză ruginie mânata lung de vânt? ..

O clipă suspendată într-un ocean de lacrimi
Ce a trecut haotic prin n și n prăpăstii
Urmând ca la final să doarmă liniștit
La umbra unei cruci,într-un sicriu sfințit. "