Aștern pe hărtie cuvinte uitate ,de parcă, aș scoate la lumină artefacte ,
Simple simboluri uitate de timp,
Ce vin să aducă ,trecutului nimb.

Să aducă lumină peste o lume obscură ,vegheată de zei,
dar și de natură.
Un ev a trecut și altul urmeaza,
Spre care tărăm ,spre care cetate
Se îndreaptă azi omul,ce soartă îl așteaptă?

Pășind prin milenii,venit de departe,dezvăluie lumii
că ne este frate,
Atomul din mine ,atomul din el ,
Și-au dat întîlnire în veacul de acum,
Sa fim o dovadă a vechiului drum,
Căci cel de atunci,sunt cel de acum.

Aceleași tradiții și vechi obiceiuri,ne prind în
hora acestor milenii,
De pare departe ,de pare tărziu ,
Avem o lumină pe cer ,un far viu,
Ce ne întregește și ne sfatuiește,
Ne cheama mereu și in veci ne iubește.