timpul meu rămăsese
în burta câmpiei cu rapiță
de aceea păsările mele zburau galben
și silabele prinseseră soare

ascultasem povestea unui inorog
rătăcit în ierburile condimentate
într-o tentativă de supralicitare
a semnificației vieții

darul lui pentru mine
nesupunerea oarbă
în fața aparențelor
frumoase

coexistasem cu o libelulă
cu vara-i din aripile sidefate
intrasem pe sub pământul lanului
încet fără nervi mă ridicasem
ca un cântec al spicului
inundat de maci ageri

și-mi luasem îngerul de la prima
nu stătusem prea mult în drum
de cleveteala vecinătăților
aranjasem alfabetul și altfel
decât ceilalți învățaseră


gestul meu te lăsase în aer
cum un ritual sibilinic
ochii neinițiatului