Mamă, unde te-ai dus, tu , mamă,
Când doar șapte ani eu aveam ?
Plânsul te roagă și inima te chiamă,
Vino-napoi sa fim cum eram!

Mamă , unde te-ai dus, tu , mamă,
Cand sunt pusă l-acencare ?
Viața mi-e chin și se destramă ,
Pe mormânt îți pun o lumânare.

Curg lacrmile-orfane pe obrazul fin...
Ia-ma, Tu,Doamne, vreau si eu sa vin!
Să-mi strâng la piept mama !
Și să-mi pansez rana!

Unde ești mamă , să-ti vezi nepotelul?
Să-l legeni și să-i cânți cum îmi cântai..
Să vezi cum mi se pune pe deget inelul
Și-nvăț sa iubesc cum tu pe tata-l iubeai.

Parfumul ți-l simt și-acum peste tot locul...
Și dorul mă cuprinde în fiecare seară
Aș vrea să am mămico acum norocul...
Să îți văd chipul pentru ultima oară

Iartă-mă mamă dacă ți-am gresit...
Și iartă-mă dacă o să mai gresesc...
Poate cat ai trăit te-am dezamăgit,
Dar îți spun mămico că acum regret!

Ești un luceafăr printre mii de stele,
Si lacrimile curg pe obrajii mei...
Doar cerul întelege a noastră durere...
A copiilor orfani printe gaole alei...