într-o iarnă am primit o sanie
cumpărată dintre alte mii de sănii
i-am pus o sârmă și am tras-o
uneori mă tăia la mâini, alteori intra sub tălpici
prin nămeți, pe străzile dezgolite de zăpadă
în parc, pe pârtie, eram doi
eu și sania mea
mă luam la întrecere cu băieții mai mari
alteori ajungeam în pom, proiectat în zăpadă
purtăm amândoi cicatricile luptelor
cu mândrie
am câștigat întreceri, eram invidiați, un centaur
culcat pe burtă frânăm din picioare ca unul
dar secretul era să n-ai frâne, să zbori cât mai departe
toți ne priveau curajul, jumătate uimiți și jumătate jupuiți
era bine
cu obrajii roșii, aburi de respirație, picături de transpirație
eroi, învingători, cuceritori, campioni
urmele loviturilor, vopseau scorojită, scândurile crăpate
ne dădeau prestanța războinicilor căliți
urcam dealul cu pas apăsat, cumpătat, de veterani

într-o seară am lăsat sania să-și scurgă rănile pline de zăpadă
în fața ușii apartamentului nostru de la bloc
a doua zi nu am mai găsit-o, a dispărut irecuperabil
zadarnic am căutat-o, la toate etajele, pe pârtii, prin parcuri
mi-a fost răpită fără milă singura bucurie
furată
am îmbătrânit cu lacrimi pe obraji încercând să înțeleg
ceea ce nu e de înțeles
ai mei nu mi-au mai cumpărat sanie, nici eu nu voiam
nu puteam să-mi trădez tovarășul și să-l înlocuiesc
au trecut atâția ani de-atunci și tot mă mai gândesc
oare unde-o mai fi sania mea din anii de cristal
se gândește și ea la mine tot așa cum mă gândesc eu?
sania mea, sania mea, sania mea