încă trăiesc
risipită printre firele
de nisip din clepsidra
sfărâmată cu furie
de copilă naivă și plânsă
timpul mi-a însemnat obrajii
cu pumnalul lui veninos
mi-a tatuat pe buze
stigmatul tăcerii
în piept legământ de uitare
idolii se ascund resemnați
în firide înguste
ce mai rămâne omule bun
ce mai rămâne
numai ochiul tău iubitor
închizându-se ca o scoică
peste lacrima de sidef
îngerească