pot să alerg de-acum mi-am zis
gândind
sau poate doar delirând
sunt mai ușor gonindu-te din mine
și oricum noaptea ar fi fost prea intensă
cu povara dragostei
pe coclauri
fiindcă aceasta este mai grea decât toate
planetele ducându-se
învârtindu-se

de-acum
pot să alerg ca un corp gol de sine
ca un cal fără el însuși pe pustie
ca o umbră fără pasăre

am să te las totuși să mă mai trăiești
cât ține lumina focului
mi-am zis visând
sau poate doar arzând,
fiindcă îmi place așa cum dormi
pe jumătate dezbrăcată
ca o lună prin sălcii,
căutându-mă cu mâna
prin iarbă