duceam pesemne un război
nu știam s-o spunem în cuvinte
nici măcar s-o desenăm infantil preistoric rizibil
spațiile libere fuseseră acaparate
de sălbăticia hămesită a hoardelor de strămoși
cu pene și păsări și instincte oarbe

de aceea poate drumul nostru trecea razant
pe lângă încărcătura armată a inimii
deasupra spasmelor ei creatoare de instanțe
mici fetuși cărora li se schimbau din mers
aptitudinile vitalitatea sexul

atingea zona aceea
pe care în zadar trudeau schimnicii să o acopere
de frică?! din convingere?!
doar pentru a-i face pe plac unui zeu?!

nu știam exact ce simțeam surprinzându-ne
gesturile felide țipetele era poate o urmă de sens
accesibilă nivelului pentru care goi-goluți optasem
într-o după-amiază cu pomi și cu îngeri

sânge rămăsese destul
cât să ne ațâțe instinctele
de supraviețuitori
pe muchie învățam
cum trăiesc speciile
pe cale de dispariție.