camera se lărgise suspect de mult
ca de adunare neaşteptată
ca de verdict
şi am fi fost tentaţi să dăm vina
pe privirile noastre înguste
neobișnuite poate cu ieșirea din vid
pe spasmele... halucinațiile cu sfințenie moștenite
de la străbunii dezgoliți pe dinăuntru umpluți
cu rumeguș galben și damful leșurilor abandonate
în zborul păsării emancipate inevitabil
desprinzându-se de om

oboseala cronicizată ne făcea
incapabili de vreo dramă adevărată
starea începea... începea... rămânea sugrumată
la încetinirea intempestivă
a unei mișcări de rotație
cutremurele scoteau la suprafață
gesturi parțiale
o femeie cu bretele amputate
toată lumea aceasta mărunțindu-se în mersul
unui tren pentru care nici măcar Dumnezeu
nu găsise remedii


*
dintr-un colț se va ridica îngerul
împrumutând gentil... fără alternativă trup de țărână ceruit
cu precizie matematică va schița drumul
neiubirii prin sânge desfigurările neputința... moartea

cuvintele cu greu vor mai avea
acoperire în realitate

păgână te voi lăsa
desculț nenorocit fără de primejdie
pentru mine

să mă iubești să mă iubești să mă iubești

va fi
alt fapt divers lucid lăsat
pe ordinea de noapte a desfășurătorului zilei

voi pune așa într-o doară mică floare din plastic
deasupra pământului tău pârjolit.